Nimic nu e imposibil – Partea a III a

Ne-am mutat la bunica, mama lucra din greu să ne întrețină, dar ne mergea din ce în ce mai bine.

Am terminat facultatea și mi-am deschis o firmă micuță de sucuri, și aveam un ”cabinet” pentru femei care se confruntau cu cazuri de violență . Întâlneam zi de zi, femei minunate care sufereau. Și tot la acele ședințe am întâlnit-o pe ea . Era frumoasă,avea  ochii negri și era brunetă. Era foarte frumoasă. Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Venise cu prietena ei cea mai bună, pentru că aceasta avea un soț care consuma alcool, și la nervi, țipa, și ei îi era frică să nu se ajungă la bătaie.

Nu are rost să vă povestesc ședințele cu ea, pentru că nici eu nu mi le amintesc prea bine, pentru că mintea îmi fugea la frumusețea ei. O chema Mariah. După cum se comporta cu prietena ei, se vedea că o iubește. Avea un suflet mare.

După o ședință, mi-am luat inima în dinți și i-am spus:

– Bună.

– Bună, spuse ea zâmbind.

– N-aș vrea să par prea direct, dar nu ai vrea să ieșim la o cafea ?

– Mmm, de ce nu ?

– Pe la două ?

– Ok..

– Ne întâlnim la cafeneaua de lângă cabinetul meu?

– Desigur. Ne vedem atunci.

Ajuns acasă, eram foarte fericit. Am stat o oră în fața dulapului cu haine pentru a mă decide cu ce să mă îmbrac. Pe la 1:30, am ieșit pe ușă și mă îndreptam spre cafenea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s