Nimic nu e imposibil – Partea a VII a

Ce a mai rămas din acea zi, a trecu foarte repede. Probabil că era dorința mea de a o vedea pe Mariah mâine. Dar în același timp mă gândeam și la socrul Juliei. Putea fi doar o simplă coincidență ? Ei bine, nu prea credeam în așa ceva, pentru că de obicei toate lucrurile se întâmplă cu un motiv.

                                                                   *

Așa cum i-am zis, pe la 12 eram la ușa ei. Am ciocănit de vreo două ori, și am auzit apoi niște pași care se apropiau de ușă. S-a deschis încet și o fetiță cu părul blond cârlionțat și ochii verzi a apărut în fața mea. S-a uitat mirată la mine, și într-un final a zis:

– Mamii, e cineva la ușă !

– Vin acum, scumpa mea.

Nu știam ce să zic, dar era așa de frumoasă fetița așa că nu m-am putut abține și i-am zâmbit. Imediat, a venit și Mariah.

– Bună, Adam. Hai intră.

– Ăăă, am venit să te iau să mergem la bâlciul acela…

– Știu, dar trebuie să o schimb pe Olivia.

Nu puteam să o refuz, zâmbetul ei mă înebunea.Am intrat în casă. Era drăguț și simplu, așa ca ea. N-am fost nevoit să aștept prea mult, pentru că imediat Olivia a apărut în fugă într-o rochiță albă și cu niște năsturei roșii.

– Ce bine îți stă ! am exclamat eu.

S-a înroșit, și a fugit înapoi în camera de unde a venit. S-a întors apoi cu mama ei de mână..

– Mergem ? spuse Mariah.

– Desigur.

În drum spre bâlci, nu prea am vorbit, priveam doar fetița care era așa de frumoasă, exact ca mama ei. Ajunși acolo, ne-am întâlnit cu bunica ei care a luat-o pe Olivia. Așa că eu și Mariah am rămas singuri. Aveam întrebări să-i pun dar parcă nu puteam să scot niciun sunet.

– Deci, Adam, ea e fetița mea, Olivia.

– Este foarte frumoasă, seamănă cu tine.

– Mulțumesc.

– Dar, tatăl ei?

– Păi, mai bine ne-am așeza pe o bancă ca să-ți povestesc.

– Ok.

– M-am despărțit de el, fostul meu soț și tatăl Oliviei… Aveam doar 18 ani când mama mea a decis să mă căsătoresc, era un fel de tradiție în familia noastră. Mi l-a ales pe Cristi , nu m-am simțit niciodată atrasă de el, îl simpatizam, dar… După un an de la căsătoria noastră a apărut si Olivia, nu cred ca a fost prea fericit cu ideea de a avea un copil și toate responsabilitățile acelea, și a început să se vadă cu alte femei. Eram distrusă, când am aflat, așa că fără să-i reproșez ceva, am divorțat. Judecătorul a ales că amândoi avem voie să o vedem, dar fetița rămâne la mine. A venit câteva săptămâni la ea, dar de atunci nu am mai auzit de el. Au trecut 5 ani

– Nu știu ce să zic..

– Nu e nevoie să zici nimic. Toate aceste lucruri fac parte din trecut pentru mine. Nu prea îmi place să povestesc asta, dar simt că în tine pot avea încredere.

– Și eu am încredere în tine. Și aș vrea să-ți spun ceva …

– Spune.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s