Familia – Partea a III a

Pata pe care o lasă o singură minciună nu poate fi ștearsă de o sută de vorbe adevărate. – Abu Shakur Balkhi

 

 

– Ești aceeași mucoasă plângăcioasă pe care am răpit-o în ziua aceea, spuse tata mușcându-și buza ca și cum ar fi regretat că mi-a zis acel lucru.

– Deci recunoaște-ți? spun eu printre lacrimi.

Mama se uită tristă la mine, eu o priveam cu ură și dezamăgire.

– Vă credeam cu adevărat părinții mei! Nu-mi vine să cred că viața mea a fost construită în urma unei minciuni !

– Suntem părinții tăi copilițo și dacă vrei să mai apuci ziua de mâine te-ai comporta ca și cum toate astea nu s-au intâmplat.

Tata era cel care vorbea, mama doar mă privea cu lacrimi în ochi. Îi părea rău că mă răpise? Sau de ce?

– De ce aș face asta? Mai bine mor, decât să trăiesc alături de voi!!! Vreau la familia mea reală, nu la doi mincinoși.

Tata se înfurie și mă apucă de mână zgâlțâindu-mă.

– Nu e o rugăminte. E un ordin. Dacă nu faci asta, iți omor familia de față cu tine!

– Dumnezeule! gata, nu mai suport. Nu o putem forța.

– Tu să taci, și îi aruncă mamei o privire plină cu ură.

Aveam de ales, dintre a sta cu ei și a pleca să-mi caut familia despre care nu știam absolut nimic. Ce putea decide o fată ca mine, de 16 ani, care tocmai fusese zdruncinată de o minciună cutremurătoare?

 

 

 

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Familia – Partea a III a&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s