Familia – Partea a V a

Dacă vrei ceva cu adevărat,nu te oprești pentru nimeni si nimic, pâna ce nu-l obții.

 

 

 

A trecut o săptămână de la aflarea adevărului. Noaptea mi-o petrec prin diferite hoteluri sau afară în aer liber, pe bănci, iar ziua îmi continuui drumu așa cum pot. Întreb pe la fiecare stație de autobuz, dacă au drum înspre Brighton, dar de fiecare dată primesc același răspuns : Nu .

 

Dacă dau peste vreo mașină, prefer să le spun că nu merg nicăieri, pentru că niciodată nu știi peste cine dai ( criminali, violatori, nebuni ). Este vară și e foarte cald.Am momente în care aș vrea să renunț, dar mă gândesc la îmbrățișarea caldă a mamei și asta mă face să continuui. Uneori când mă gândesc la ea, o amintire vagă cu zâmbetul ei îmi apare în minte.

Încerc să mă bucur de locurile prin care merg, luminile din orașe și parcurile frumos amenajate.Îmi place uneori să privesc fetițele cu mama lor de mână și mă face să mă gândesc cât  îmi e de dor de a mea.

 

 

 

 

Azi, am aflat de la un șofer, că până în Brighton mai sunt vreo 600-700 de kilometri. Asta înseamnă vreo 6 ore cu mașina, sau ceva de genul. Dar pe jos?

– Ai vrea să ajungi în Brighton ?

– Da . . .

– Te-aș putea duce eu !

De asta mi-era și frică. Nu-mi plăcea să mă urc în mașină cu un necunoscut, dar dacă nu o făceam acum, când mai ajungeam la mama? Alesesem să merg pe acest drum, așa că voi suporta consecințele.

– Dar va trebui să aștepți puțin, să se întoarcă soția și fiica mea de la magazin.

Am răsuflat ușurată. Nu cred că-mi va face ceva de față cu fiica lui. Dacă are puțin suflet și își iubește copilul nu îmi va face nimic.

 

 

Cei doi, Monica și Claudiu, sunt foarte drăguți. Se poartă cu mine ca și cum aș fi fost fiica lor. Și cu cea mică, Maria, mă înțeleg la fel de bine. Ce bine că acceptasem oferta.Mai sunt vreo 4 ore și ajungem în Brighton. . . Mi-au povestit că este un oraș foarte frumos și merită vizitat.

– Dar tu ce faci pe acolo, Anna ?

– Mă întorc acasă.

– Și cum de nu știi cum arată ?

Ce puteam să le zic? Nu vroiam să afle de răpirea mea așa că am inventat o minciună. Era mult mai bine așa.

– De la 4 ani am stat cu bunica, în sudul Londrei așa că acum am decis să merg acasă, la mama și la tata.

 

Am mai povestit ceva cu dl. Claudiu și dna. Monica și apoi am fost cuprinsă de un somn.

 

 

Simțeam iarba sub picioarele mele gâdilându-mă. Alergam spre cineva care stătea cu spatele la mine. Avea părul ca abanosul și o rochie albă din satin.Cu cât fugeam mai repede, cu atât acea femeie se îndepărta de mine. Vroiam să-i văd fața, pentru că simțeam o legătură specială cu ea.

 

 

– Anna, am ajuns.

Înainte să-i văd chipul, vocea Monicăi m-a trezit.Am deschis neîncrezătoare portiera, dar nu înainte de a le mulțumi celor doi. Monica m-a sărutat pe creștet, iar Claudiu și Maria, mi-au oferit o îmbrățișare.

 

 

Ajunsesem, în acest oraș nou, dar totuși atât de familiar.

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Familia – Partea a V a&8221;

      • Te-ai orientat bine când ai calculat cât au făcut pe drum cu maşina până la Brighton. Pe drum, inevitabil, trebuiau să treacă pe lângă turmele de gazele:P Poţi descrie marea…îi poţi scoate la o întâlnire pe cei doi pe malul apei…sunt multe pietricele pe plajă. Nu mai spun nimic, sunt curios ce urmează.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s