-Trecutul.

Vreau…

Vreau doar un nou început,

Nu cred că cer prea mult.

Nu vreau să-mi uit trecutul,

Dar vreau să-mi opresc gândul,

Din a-ncerca să-mi amintească

Amintiri și momente care vor să mă rănească.

Nu mi-e frică de necunoscut,

Dar mi-e teamă de trecut.

#O viață nouă…

Trecuse o săptămână de când acceptase că acea ploaie era un fel de semn care-i spunea că avea nevoie de o viață nouă; de un nou început.Cu toate că vroia să lase în urmă trecutul nu putea.Pentru că cu cât încerca mai mult să uite, ceva sau cineva îi reamintea.

Își amintea clar ochii lui frumoși și mari; genele sale dese care înebuneau orice fată. Zâmbetul lui dulce și parfumul său atât de masculin și unic.Când îl cunoscuse prima oară i se păruse arogant și indiferent.Detesta băieții care erau așa.Și totuși se îndrăgostise de el.Lucruri de astea se mai întâmplă, chiar dacă tu nu vrei.

Amintirile o năvăliseră și începu să spună printre lacrimi:

– De unde să știu eu asta?!!!La naiba cu dragostea asta!

Singurătatea o cuprinse din nou, dar de data asta nu se mai abținu, își lăsă lacrimile să curgă.