#O viață nouă…

Trecuse o săptămână de când acceptase că acea ploaie era un fel de semn care-i spunea că avea nevoie de o viață nouă; de un nou început.Cu toate că vroia să lase în urmă trecutul nu putea.Pentru că cu cât încerca mai mult să uite, ceva sau cineva îi reamintea.

Își amintea clar ochii lui frumoși și mari; genele sale dese care înebuneau orice fată. Zâmbetul lui dulce și parfumul său atât de masculin și unic.Când îl cunoscuse prima oară i se păruse arogant și indiferent.Detesta băieții care erau așa.Și totuși se îndrăgostise de el.Lucruri de astea se mai întâmplă, chiar dacă tu nu vrei.

Amintirile o năvăliseră și începu să spună printre lacrimi:

– De unde să știu eu asta?!!!La naiba cu dragostea asta!

Singurătatea o cuprinse din nou, dar de data asta nu se mai abținu, își lăsă lacrimile să curgă.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s