#Timpul: ceva ce nu pot avea.

A trecut atâta timp de când nu am mai scris, de când nu am mai spus ce simt. Am nevoie în fiecare zi de acest refugiu; și totuși ceva nu mă lăsa să plec din lumea reală. Poate era frica. Ea intervine de fiecare dată în viața mea. Mi-era frică de ce voi spune iar; de faptul că dacă aș mai vorbi mult de el, mă voi îndrăgosti și mai tare; de faptul că dacă voi vorbi de ceea ce simt, voi plânge iar și mă voi simți singură. Sau poate era lipsa timpului (singurul lucru pe care nu mi-l pot permite).

Și totuși iată-mă aici, din nou, încercând să-mi dau seama de ce simt. Cred că se petrece o schimbare în mine. Nu știu dacă încep să-l uit, dar nici nu mă mai gândesc non-stop la el; dar pe cine mint? mă gândesc desigur, dar mi-ar plăcea să cred că nu o mai fac așa des. Sunt așa de confuză, încât nici nu știu cum de pot să mai zâmbesc, și totuși o fac.Chiar ieri m-a întrebat cineva:

‘de ce râzi așa mult?’

‘de parcă nu mai cunoaște! știi bine că așa sunt eu.’

‘nu, nu ești așa, sau mai bine zis nu erai așa.’

Asta m-a pus pe gânduri. Cu cât zilele trec, cu atât observ schimbări la mine. Am devenit puțin mai posesivă și mai irascibilă. Nu știu ce să fac. Să accept schimbarea? Eu zic că într-un fel, mi-ar prinde bine una.

 

 

Am trăit prea mult după regulile altora. Ar fi bine să încep să trăiesc după propriile mele reguli!

tumblr_mg9m2jm2OH1s0tbw3o1_500

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s