Despre oameni.

Am revenit după o mică vacanță în care am vrut să-mi pun gândurile în ordine. Nu știu dacă am reușit, dar mi-a plăcut ca o vreme să stau departe de orașul ăsta cu zombii fără suflete. E greu să găsești pe cineva acum care să nu te caute doar când vrea ceva de la tine.

Nu știu de ce, dar am început să cunosc mai bine omenii. Nu sunt genul de persoană care să iasă în evidență. Îmi place să privesc, nu să fiu privită. Și odată ce fac asta, încep să observ, poate și fără să vreau, obiceiurile și calitățile oamenilor. Când ei te dezamăgesc, pierderea încrederii în tine și în ei, te forțează să te depărtezi de ei și să începi să-i categorizezi.

Începi să le înveți reacțiile, să îți dai seama când te mint și când vor ceva de la tine. E păcat de aspectul lor frumos, pentru că comportamentul e ca un măr putred. Nu îți ia mult să înveți să-i cunoști, pentru că de obicei se dau singuri de gol.

Oamenii sunt destul de simpli, doar că nu le place să fie așa și încearcă să se complice.

large

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s