”Ecourile unei inimi îndrăgostite”

Majoritatea oamenilor pe care îi cunoști sau pe care îi vei cunoaște sunt adepți ai amintirilor. Se leagă de orice lucru. Și oricât de nesemnificativ ar fi pentru alții, pentru ei are o mare valoare sentimentală.

Și până la urmă de ce? Uneori îți faci mai mult rău dacă te agăți de ceva la care ai fi trebuit de mult să-i dai drumul.

Amintirile. Lucrurile acelea care-ți rămân imprimate în minte, dacă te gândești la momente. Dar dacă te gândești la obiecte, sunt cele care nu te lasă să te desparți de trecut. Cele care stau mereu acolo, la fiecare pas pe care-l faci, fiecare decizie pe care o iei.

Un lucru amuzant…ele sunt uneori motivul datorită căruia zâmbești.

Îți cam dau dureri de cap câteodată, nu? Nici nu te lasă să-ți vezi de viață, dar nici nu te prea ajută să o trăiești. Și cu cât ai vrea mai mult să le alungi, cu atât se lipesc mai tare de tine. La fel ca un copil care în primii ani de viață nu s-ar despărți niciun minut de mama lor.

Și zilele zboară. Când privești în urmă vezi că fiecare secundă contează. Secretul vieții e că trebuie trăită din plin și să faci din orice zi o amintire. Rostul lor? Să nu te simți singur la bătrânețe, să ai motive să zâmbești.

large (1)

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;”Ecourile unei inimi îndrăgostite”&8221;

  1. Dan zice:

    Nu mai reţin cine a spus : toţi avem propriile maşini ale timpului. Unele, care ne duc înapoi, se numesc amintiri. Unele ne duc înainte, se numesc vise.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s