”Ecourile unei inimi îndrăgostite”

Șușotelile pe care le auzi pe la spatele tău te fac să te întrebi:

”Dar ei chiar nu au nimic mai bun de făcut? Și mai au și impresia că nu-i aud.”

Atunci când stai deoparte și nu-i bagi în seamă și nici ei pe tine, începi să le înveți comportamentul și expresiile faciale. Îi analizezi; iar atunci când vorbesc despre tine nu e neapărat să auzi ca să-ți dai seama, ci doar să-i privești.

Și totuși uneori chiar nu-i înțeleg… S-au născut pentru a comenta viața altora, sau pentru a-și trăi viața lor?

Din păcate mulți dintre ei înclină spre prima variantă.

Eu am învățat să fiu indiferentă. Dar uneori nici chiar așa nu pot să fiu. Știu că aceste șușoteli sunt dintotdeauna, dar parcă acum s-au înrăutățit. E chiar așa de greu să spui cuiva ce simți/gândești în față? E mult mai bine să fii așa, chiar dacă o să-i doară; dar crede-mă vorbele pe la spate dor și mai tare.

Adevărul – doare, dar merită.

large (3)

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;”Ecourile unei inimi îndrăgostite”&8221;

  1. Mereu va fi asa. O lume plina de clovni, unde putini stiu sa se mai respecte. Dar stii ce se fac cu clovnii? Sunt pusi acolo sa te amuze, chiar si prin felul lor uracios de a susoti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s