Nimic nu e imposibil – Partea a XIII a

Treaba mea era să ”citesc” oamenii. Dar, Mariah, avea acel ceva care nu mă lăsa să o fac. Era mult mai puternică decât credea cineva. Era o mamă, care făcea totul pentru fiica ei. Am umblat împreună cu ea timp de 3 luni pe la tribunale, și nu regret asta, pentru că a reușit să păstreze fata doar pentru ea.


Între timp, am pierdut-o pe mama. Pierdusem ceea ce iubeam cel mai mult. Avuse cancer și ascunsese acest lucru de mine. Nu puteam să fiu furios pe ea, că așa nu o aduceam înapoi. Mariah, era alături de mine, și nu mă lăsa niciodată să mă simt singur.

Se pare că tatăl meu,Tudor, a ajuns în închisoare. Într-un fel mă bucuram, dar nu doream nimănui să ajungă acolo. Am avut unele cazuri în închisoare, și e foarte greu. Nu trebuie să te pui rău cu nimeni, pentru că s-ar putea să ajungi mort.

*** un an mai târziu ***

E primăvară, mai exact 8 Martie. Locuiam împreună cu Mariah și Olivia. Așa că, am decis ca să o trimit pe Oliv, la bunica ei. Mariah era plecată cu Julia la cumpărături.Eu, eram singur, și încercam să pregătesc o noapte specială. De la ușă până la dormitor, am făcut o ”cărare” de petale de trandafiri- roșii și albi-. Pregătisem o cină. Dar toate astea nu se comparau cu ce aveam să fac.

Pe la 8 pm, a ajuns acasă. Eu o așteptam în dormitor. Am privit furiș să văd unde e, și când a intrat în cameră, i-am pus mâna la ochi..

– Nu trișa !

– Dar ce se întâmplă ?

– E surpriză.

Am așezat-o pe pat, spunându-i să deschidă ochii doar când îi zic eu.M-am pus în genunchi în fața ei.

– Poți să-i deschizi.

Mă privi uimită când a văzut că am o cutiuță în mână. Am deschis-o încet.

– Mariah, vrei să te căsătorești cu mine?

– Da!!! spuse cu lacrimi în ochi.

– Bine, uite, acolo e rochia ta.

– Poftim?!

– Păi ai spus că vrei.

– Acum?

– Da! Nu vreau să mai pierd nicio clipă.

Am ajuns la biserică, unde ne așteptau Julia cu Olivia, împreună cu familia Mariahei.Totul era decorat frumos, cu trandafiri albi așa cum îmi dorisem. Ei îi venea superb rochia. Era simplă dar îi scoteau în evidență formele.Olivia era cu verighetele.După ce am depus jurămintele, am ”furat” mireasa și am plecat cu ea în luna de miere – Paris, orașul iubirii-.

De atunci, suntem o familie fericită, la care s-a adăugat un nou membru, Jonathan, fiul nostru.

 – Sfârșit-

Nimic nu e imposibil – Partea a XII a

Era alături de mine și asta îmi dădea putere. Puterea de care aveam nevoie pentru a suporta și rezolva lucrurile care vor urma:

1.Cristi, fostul ei soț, era puțin cam nebun și posesiv. Îi plăcea să creadă că Mariah, era încă a lui. Avea un râs ciudat care îi dădea fiori Mariahei.

2. Am aflat, că tatăl meu, socrul Juliei, este cel care l-a informat pe Cristi, de Mariah. Cu ce drept a făcut asta nu înțeleg. Nu îi ajunsese ce îi făcuse mamei mele? Acum realizam de unde dobândise soțul Juliei, acel comportament. –Așa tată așa fiu– mă bucur că nu-i semăn deloc, pentru că m-aș fi urât pe mine însămi, dacă aș fi fost așa.

3.Starea mamei s-a înrăutățit, așa că mi-era greu să mă gândesc la toate problemele. Vroiam să am grijă de Mariah, dar și de mama. Nu mă plâng, dar uneori, simt că nu mai suport.

***

Din nefericire, într-o zi m-am întâlnit cu Tudor, tata, dacă-l puteam numi așa. Mă privea cu dispreț, avea un aer de mare domn, se pare că uitase cum a fost. Așa cum el nu mă lasă să-mi trăiesc viața, eu îi voi aminti cum a fost.

– Cu ce drept te amesteci în viața mea?!

– Hai lasă tonul ăsta de copil.Ești la fel. Același plod, care crede că le știe pe toate. Am făcut o greșeală atunci când m-am căsătorit cu mama ta.

– Greșeala e a ei. Că te-a luat pe tine ca soțul ei, un bețiv care o mai și bătea.

A vrut să-mi însemne obrazul cu o palmă, dar îi știam foarte bine caracterul, așa că l-am prins de mână.

– Ai pierdut acest drept, în momentul în care erai să mă omori când eram mic. Ești un nimic, blestem ziua în care am crezut că vei fi un model bun de urmat.

Și am plecat, a strigat după mine, dar cine l-a mai băgat în seamă?

***

Pe lângă cele înâmplate cu câteva ore în urmă cu tatăl meu, am mai dat peste același tip de bărbat. Care se crede superior celorlalți, care le vrea pe toate- Cristi-.A apărut pe neașteptate, în timp ce eu îi povesteam Mariahei, ce se întâmplase cu tatăl meu.

– Îmi vreau fiica!

– Nu e a ta Cristi. Ne-ai părăsit pentru alta. Așa că acum de ce vrei asta?

– Pentru că fiica mea nu va crește alături de jegosul ăsta.

– Tu vorbești? TU? Care ți-ai lăsat soția pentru o altă femeie?

– Nu te interesează pe tine ce am făcut eu. Eu am avut-o primul pe Mariah, așa că mai bine ai închide gura și nu te-ai băga.

– BA NU! Tu să închizi gura Cristi, și ieși afară din casa mea. ACUM!

Niciodată nu o mai văzuseam pe Mariah așa de nervoasă.Sub latura sensibilă, se ascundea o fire puternică. O mamă, care își iubește fiica, și care o apăra cu orice preț. Cam așa a fost și mama, atunci când a decis să plecăm din acea casă.

 

Nimic nu e imposibil – Partea a XI a

– Da!! Sper să nu mă dezamăgești Adam, pentru că mi-am pus prietenia mea cu ea, în joc.

– Promit că nu o să fac asta ! Mulțumesc mult ! Unde ar vrea să ne întâlnim ?

– Mi-a spus ceva, de o cafenea…ăăă…A da, în care v-ați întâlnit pentru prima oară. Mâine pe la 12 a.m.

– Ok ! Mulțumesc din nou, Julia. Ai grijă de tine.

– Mulțumesc la fel. Să ai și tu grijă de Mariah, nu merită să fie rănită din nou.

***

Eram cel mai fericit. Mâine aveam să o privesc ochi în ochi și să-i spun că tot ce a fost între noi nu poate fi dat uitării.

***

Am ajuns pe la cafenea pe la 11:30. Aveam să-i recâștig încrederea. Știu că va fi greu, dar sunt dispus să fac orice.

Când a ajuns, m-a privit puțin speriată, așezându-se neîncrezătoare pe scaun.

– De ce m-ai chemat?

– Ca să-ți spun că ești totul pentru mine !

– Te rog Adam! Dacă eram totul pentru tine nu mă părăseai.

– Știu ! Și regret că am făcut asta. Dar am motivele mele. Ma…

Înainte să termin ce aveam de spus, s-a apropiat chelnerul.

– O cafea cu lapte, spuse ea rece.

– Dumneavoastră ?

– Și eu.

Am așteptat până ce ne-a adus cafeaua și apoi mi-am reluat explicațiile.

– Mama mea a fost grav bolnavă. Și nu o puteam lăsa singură mai ales după cele întâmplate în copilărie. Mama e cea care m-a protejat de când mă știu.

Stătea și mă privea. Credea că o mint, se citea în ochii ei că nu mai avea încredere în mine.

– Ei, bine. Nimeni nu-mi cunoaște viața, deci tu o să fii singura care o să afle asta.

După ce i-am povestit tot, m-a privit cu milă.

– Nu vreau milă, Mariah. Vreau iubirea ta și încrederea ta înapoi. Vreau să știu de ce erai cu Cristi. Vreau să fie totul ca la început.

– Păi, a aflat că eram împreună, iar după câteva zile după ce ai plecat, m-am trezit cu el la ușă. Eram prea tulburată pentru a-mi da seama ce să fac, așa că l-am lăsat să intre. Nu-l vreau în viața mea, dar e tatăl copilului meu și am stabilit că are dreptul să-l vadă atunci când vrea.

Am luat-o de mână. Mă bucuram că înțelegea totul.

– Te iubesc!

– Și eu, Adam. Și eu!

Nimic nu e imposibil – Partea a X a

O iubeam, și nu vroiam să o pierd. Greșisem, dar oricine merită o a doua  șansă. Eram gelos și nervos că tocmai cu Cristi, stătea în acea casă. Gândurile că o atingea și o privea mă înnebuneau. Eram decis să lupt pentru ea. Nu-mi imaginam viața fără ea și fără fiica ei, Olivia. În ziua următoare, mă voi duce la Julia sau la servici la Mariah, pentru a o căuta și a-i explica de ce plecasem.

***

Mă trezisem cu o durere îngrozitoare de cap, speram ca tot ce se întâmplase aseară să fi fost doar un coșmar. Un vis, care curând îl voi uita. Dar ce păcat că nu era așa. Nu puteam să schimb ce se întâmplase, dar puteam să încerc să repar asta.

***

După ce am făcut un duș, am sunat-o pe Julia, și am chemat-o la cabinet, cu pretextul că vreau să-mi mai povestească ce îi mai făcuse soțul său.Speram că va veni și cu Mariah, așa cum le era obiceiul, dar după cele întâmplate era imposibil.

Mi-a povestit că soțul ei venea beat acasă, țipa, dar nu o bătea.În vocea ei se simțea îngrijorarea și frica.

– Mm, Julia, am nevoie de ajutorul tău.

– Spune, Adam, zise ea ștergându-și o lacrimă.

– Păi, aș vrea să mă ajuți să fiu din nou cu Mariah.

– Adam, îmi pare rău, dar nu cred că vrea să mai fie cu tine. Nu-i place să fie mințită sau chestii de genul.

– Dar, am plecat pentru că mama mea era bolnavă!!! Nu am vrut să o rănesc, chiar dacă am făcut-o. Știu că trebuia să o sun, dar trebuia să mă ocup de mama, mai ales după cele întâmplate de când eram mic…

M-am oprit, nu aveam de gând să mă plâng cuiva. Durerea este a mea și nu vreau ca să le fie milă de mine.

– Ce s-a întâmplat? se uită ea mirată la mine.

– Nimic… Face parte din trecut. Aș vrea să-l uit, dar parcă mă urmărește la tot pasul.

– Adam, eu vreau să o văd pe Mariah fericită, știu că tu o poți face așa. Se vede că o iubești mult, și o iubești si pe Olivia. Te voi ajuta să vorbești cu ea. Sper să nu mă dezamăgești.

– Nu o să o fac!!!

Se ridică și plecă.

***

E ora 20:00, și eu stau și aștept cu telefonul în mână. Priveam în gol, încercam să-mi găsesc cuvintele potrivite.

↔țrr, țrr↔

– Da, Julia ? A fost de acord să se întâlnească cu mine și să-mi dea o a doua șansă ?

 

Nimic nu e imposibil – Partea a IX a

Suntem de 4 luni împreună, ne înțelegem foarte bine, și cu Olivia mă înțeleg la fel de bine. Zâmbește la fel de mult ca mama ei !

***

Este o zi obișnuită în care sunt la cabinet. Azi, am venit mai devreme pentru a căuta un dosar. În timp ce cotrobăiam prin sertare, îmi sună telefonul. Era vecina mamei, care-mi spunea că mama e bolnavă. Fără să anunț pe nimeni, am plecat în grabă acasă. A fost un drum lung, dar a meritat.

Părea așa de slăbită, dar agilitatea și lucirea din ochii ei nu dispăruseră.

Timp de o lună, am avut grijă de ea. Îi povesteam de Mariah și de cea mică și era foarte fericită pentru mine. Uitasem să o anunț pe Mariah de ce plecasem, dar sigur mă va înțelege.

***

Chiar dacă nu vroiam să o las singură pe mama, m-a convins că trebuie să plec. Cum am ajuns acasă, mi-am lăsat bagajele și am plecat în grabă la Mariah.

Am ciocănit de două ori și în fața mea a apărut un bărbat.

– Cine ești? m-a întrebat încruntat.

– O caut pe Mariah.

– Ce treabă ai tu cu ea?

Înainte să-i răspund, a apărut și ea. Era mai frumoasă decât ultima dată de când am văzut-o.

Cristi, du-te la Olivia.

După ce a plecat, am vrut să mă apropii de ea, dar s-a dat un pas în spate.

– Ce cauți aici?

– Stai, Cristi? Fostul tău soț?

– Ai plecat Adam, și te rog, ar fi bine să pleci și acum.

– Dar…

– Niciun dar, te rog, pleacă.

Nu vroiam să o presez, mă așteptam să fie supărată, dar nu mă așteptam să o consoleze fostul ei soț. Parcă nu era atrasă de el. M-am îndreptat spre casă; eram nervos și trist, îmi venea să arunc tot de prin casă, dar ceva nu mă lăsa.

Nimic nu e imposibil – Partea a VIII a

Să-i spun ceea ce simt? Poate crede că mi-e milă de ea… Dar totuși.. dacă nu-i zic acum, nu cred că voi mai avea ocazia…

– Adam ? Ce vroiai să-mi spui?

– Ăăă, mi-e cam greu.. N-aș vrea să mă înțelegi greșit…Cred că mai bine e să simți..

Așa că am sărutat-o. Am simțit mici furnicături în stomac. Un sărut scurt, dar a înseamnat foarte mult. M-am retras ușor…

– Nu știu dacă pentru tine înseamnă ceva, așa că îmi cer scuze dacă am greșit.

Se uită la mine, îmi zâmbi, și se apropie de mine.

Imi va da vreo palmă ?

Am închis ochii, pentru că nu am vrut să văd ce va urma. Apoi am simțit cum buzele ei catifelate se apropie de ale mele.

– Sper să nu visez.

– Nu visezi, râse ea.

– Ăăă. Stai puțin, mă întorc imediat.

Unde mă duceam ? Păi … eram un tip mai romantic, și atunci când o fată mă iubea nu o puteam răni.M-am apropiat de o florărie și am cumpărat 3 trandafiri roșii.M-am furișat încet pe la spatele ei, și i-am oferit florile.

– Dumnezeule ! Ce frumoase sunt.

– Draga mea, Mariah, vrei să fii prietena mea ?

– Da. – și mă sărută pe obraz. –

Ziua aia a fost cea mai frumoasă. Am râs, eram ca doi prieteni buni care se cunoșteau de o veșnicie, doar că noi, eram mai mult de atât. Eram împreună. Nu vroiam să se termine ziua, dar a fost nevoită să plece, pentru că mama ei nu putea rămâne mult Olivia.

Am condus-o acasă și i-am oferit un sărut. Ea m-a îmbrățișat și mi-a șoptit » Mulțumesc .« Am vrut să o întreb pentru ce, dar a fugit repede pe scări.

Nimic nu e imposibil – Partea a VII a

Ce a mai rămas din acea zi, a trecu foarte repede. Probabil că era dorința mea de a o vedea pe Mariah mâine. Dar în același timp mă gândeam și la socrul Juliei. Putea fi doar o simplă coincidență ? Ei bine, nu prea credeam în așa ceva, pentru că de obicei toate lucrurile se întâmplă cu un motiv.

                                                                   *

Așa cum i-am zis, pe la 12 eram la ușa ei. Am ciocănit de vreo două ori, și am auzit apoi niște pași care se apropiau de ușă. S-a deschis încet și o fetiță cu părul blond cârlionțat și ochii verzi a apărut în fața mea. S-a uitat mirată la mine, și într-un final a zis:

– Mamii, e cineva la ușă !

– Vin acum, scumpa mea.

Nu știam ce să zic, dar era așa de frumoasă fetița așa că nu m-am putut abține și i-am zâmbit. Imediat, a venit și Mariah.

– Bună, Adam. Hai intră.

– Ăăă, am venit să te iau să mergem la bâlciul acela…

– Știu, dar trebuie să o schimb pe Olivia.

Nu puteam să o refuz, zâmbetul ei mă înebunea.Am intrat în casă. Era drăguț și simplu, așa ca ea. N-am fost nevoit să aștept prea mult, pentru că imediat Olivia a apărut în fugă într-o rochiță albă și cu niște năsturei roșii.

– Ce bine îți stă ! am exclamat eu.

S-a înroșit, și a fugit înapoi în camera de unde a venit. S-a întors apoi cu mama ei de mână..

– Mergem ? spuse Mariah.

– Desigur.

În drum spre bâlci, nu prea am vorbit, priveam doar fetița care era așa de frumoasă, exact ca mama ei. Ajunși acolo, ne-am întâlnit cu bunica ei care a luat-o pe Olivia. Așa că eu și Mariah am rămas singuri. Aveam întrebări să-i pun dar parcă nu puteam să scot niciun sunet.

– Deci, Adam, ea e fetița mea, Olivia.

– Este foarte frumoasă, seamănă cu tine.

– Mulțumesc.

– Dar, tatăl ei?

– Păi, mai bine ne-am așeza pe o bancă ca să-ți povestesc.

– Ok.

– M-am despărțit de el, fostul meu soț și tatăl Oliviei… Aveam doar 18 ani când mama mea a decis să mă căsătoresc, era un fel de tradiție în familia noastră. Mi l-a ales pe Cristi , nu m-am simțit niciodată atrasă de el, îl simpatizam, dar… După un an de la căsătoria noastră a apărut si Olivia, nu cred ca a fost prea fericit cu ideea de a avea un copil și toate responsabilitățile acelea, și a început să se vadă cu alte femei. Eram distrusă, când am aflat, așa că fără să-i reproșez ceva, am divorțat. Judecătorul a ales că amândoi avem voie să o vedem, dar fetița rămâne la mine. A venit câteva săptămâni la ea, dar de atunci nu am mai auzit de el. Au trecut 5 ani

– Nu știu ce să zic..

– Nu e nevoie să zici nimic. Toate aceste lucruri fac parte din trecut pentru mine. Nu prea îmi place să povestesc asta, dar simt că în tine pot avea încredere.

– Și eu am încredere în tine. Și aș vrea să-ți spun ceva …

– Spune.