Pentru toți cei care vin și pleacă.

Cu toții am avut (sau încă avem) în viața noastră persoane care ne-au schimbat părerea despre oameni în general. Acea persoană care printr-un singur cuvânt îți lumina ziua.

 

Încă îmi amintesc când am întâlnit-o și pot spune că din acel moment știam că viața mea se va schimba.

Era genul de persoană care mă aducea cu mintea înapoi pe pământ atunci când vedea că o iau razna. Îmi plăcea că mă asculta, fără ca eu măcar să vorbesc. Aveam o legătură specială, și o iubeam ca o soră. Felul ei de a fi – mereu cu zâmbetul pe buze – mă făcea să o invidiez; dar în timp am învățat să mă bucur de acea calitate a ei care o făcea atât de deosebită de persoanele pe care le cunoșteam.

Am râs, am plâns, am tăcut.

Am făcut de toate într-un timp așa de scurt, pentru că, toate au un sfârșit. Nu-i așa?

Eu eram genul de persoană care nu știa cum să fie (nici acum nu știu, încă nu mi-am găsit locul) și de aceea alungam persoanele de lângă mine cu toate că nu vroiam. Și vine un moment în viața noastră când ne gândim la toate persoanele care au fost în viața noastră și ne întrebăm: Unde am greșit?  Dar nu putem da un răspuns anume, pentru că altfel am vrea să ne întoarcem în timp și să reparăm greșeala. Vrem o a doua șansă, dar știm foarte bine că lucrurile nu pot fi luate de la început; undeva, s-a fisurat ceva ce nu poate fi reparat.

Dar, un lucru bun din toate astea, este faptul că în acel moment de răscruce din viața ta, te gândești la acele persoane și într-un fel îți recapeți puterile.

Eu mă gândesc mai tot timpul la tot ce se schimbă în viața mea, pentru că în fiecare zi se întâmplă ceva nou.

Uneori tânjesc după ce am pierdut, cu toate că știu că nu o să pot recupera. O parte din noi pleacă odată cu ceea ce pierdem.

Întotdeauna să fii înconjurat de oameni care te iubesc, dar niciodată să nu depinzi de ei, deoarece nu știi când vine acel moment și te părăsesc.

gg

#O viață nouă…

Ar fi multe de spus, și totuși nu ar fi îndeajuns… Șansa? Încă nu mi-am primit-o, și mulți îmi spun să renunț…așa-mi zic și eu, și totuși fac ce fac, mă întorc cu gândul la tine și mă întreb: Eu ți-am trecut vreodată prin minte sau ea îți ocupă tot timpul?

Mă enervează faptul că de fiecare dată când mă uit la tine și tu te uiți la mine…Cum ai vrea să te uit dacă amintirea ta nu-mi dă pace?!

Știi ce altceva mă mai enervează? Faptul că ai renunțat așa de repede când eu ți-am spus să mă mai lași o zi. O zi ți-am cerut! Cine ar fi crezut că tu ai să  faci asta?

M-am săturat de jocurile tale și de minciunile tale…

Uneori îmi doresc să nu fi vorbit niciodată, alteori îmi doresc să pot face ceva ca tu să fii cu mine și nu cu ea, dar câteodată îmi spun că am fost o proastă care nu a știut să facă diferența dintr adevăr și minciună.

Aș vrea să spun că azi pun punct și mâine o iau de la capăt, dar nu pot…

 

P.S: Singurul lucru pe care l-am învățat de la tine, este să zâmbesc mereu, îți mulțumesc pentru asta!

nataliakills02-600x442_large

 

#O viață nouă…

Greșeli? Cu toții facem…doar că puțini primesc o a doua șansă…Eu chiar sper să mi-o primesc, pentru că știu! Am fost o proastă! N-am știut să profit de oportunitate atunci când mi s-a oferit…Și mă doar al naibii de tare! Acum că te văd cu ea, realizez că te plac foarte mult și că sunt foarte geloasă…

Tu îmi spui că nu este nimic între voi doi, și că poate va fi ceva între noi…

 

– Așa cum nu am murit că am așteptat câteva zile, nici tu nu o să mori!

– Nu mor…Doar că nu vreau să-mi iau țeapă!

-Riști!

-Risc! Dar nu vreau asta…

-Nimeni nu vrea asta.

Și totuși sper să putem fi împreună…Ar fi frumos…Pentru mine ar fi…Dar pentru tine?

 

P.S: Nu-ți pot citi mintea, și asta mă înnebunește!

tumblr_meeoxt5Qrz1r46079o1_500_large

#O viață nouă…

– La naiba! M-am îndrăgostit din nou… Sau am fost timp de un an îndrăgostită de tine și eu abia acum mi-am dat seama?

Nici eu nu mai știu ce e cu mine….Inima mea îți strigă numele, iar eu tresar de fiecare dată când mă atingi.

Ce păcat că tu nu-ți dai seama….Uneori te porți ca și cum și tu m-ai plăcea, dar uneori te porți ca și cum nici măcar nu aș exista…Știu e ea. Întotdeauna există o ea….

Eu: – Ce vrei de la mine?

El: – Nimic.

Și atunci de ce tot te comporți ca și cum ai vrea ceva?

P.S: Asta e singura melodie care mă face să cred că eu contez mai mult decât ea:

 

#O viață nouă…

Omul din greșeli învață… 

Ea putea să spună că el a fost o greșeală; o greșeală care prin durere a învățat-o cum e viața.

 

!Pagini de jurnal

Viața nu e așa cum credeam eu că va fi după ce m-am despărțit de tine. Parcă eram alta; mă bucuram de fiecare lucru oricât de neînsemnant părea pentru alții. Zâmbeam tot timpul și râdeam – abia atunci realizasem că-mi plăcea să râd și că-mi plăcea să fiu fericită.

Recunosc îmi e dor de tine și cred că o parte din minte se va gândi la tine și te va iubi mereu.

Acum, vreau doar să mă bucur de viață și să o trăiesc. 

 

P.S: Îți mulțumesc pentru toate lecțiile pe care mi le-ai dat.

#O viață nouă…

Răzbunarea nu poate avea înțeles; rănind nu ți se duce rana din suflet. – Nicolae Iorga

Mulți oameni vor să se răzbune atunci când sunt răniți, dar ea nu vroia, nu vedea rostul răzbunării. Ei îi plăcea să trateze lucrurile cu indiferență, chiar dacă inima-i plângea și rana i se adâncea tot mai mult.

– Ciudată mai e viața asta…O persoană pe care o cunoști de atâta timp nu-ți influențează cu nimic viața, dar un necunoscut o face…

Poate că era un necunoscut, dar era al ei, și pentru un timp o făcuse să se simtă bine, fericită.

Cineva i-a spus: ”Să râzi când îți vine să plângi!” . 

Nu plângea, chiar dacă simțea nevoia. Încerca să fie puternică, să nu se lase învinsă. Spera să reușească.

 

 

-Îți mulțumesc că mi-ai arătat cum e lumea, chiar dacă mi-ai arătat-o printr-un mod cam dureros.

#O viață nouă…

Greu, dar nu imposibil. Așa își repetă în fiecare zi în minte, pentru a putea continua.Crede că soarele nu apare pe strada ei, mai ales că acum era toamnă. Așa cum era afară, era și în sufletul ei. Parcă ploaia nu se mai termina.

Avea multe cuvinte în inimă, dar nu putea rosti niciunul.

 

Cu toate că apăruse altcineva în viața ei, gândul tot îi pleca departe și uneori nu se întorcea.Îi plăcea că avea pe cineva care o considera frumoasă și o plăcea, dar ce faci când tu nu simți același lucru? Nu ai vrea să faci și tu ce ți-au făcut alții, pentru că doar tu știi cum e să suferi din cauza unei iubiri neîmpărtășite.

Nu știa ce să facă, dar așa e când nu te poți forța să iubești pe cineva, deoarece tu nu-ți poți lua gândul de la el.

 

E dureros să fii bătaia de joc a cuiva.Foarte dureros…